Cam asa suna fiecare sfat dat de parinti, profesori, veicini, unchi, matusi, s.a. Tine-te de scoala si invata, ca sa ajungi cineva.
  CINE?
  Nimeni nu te-a intrebat pana acum ce vrei sa faci; toata lumea te-a indemnat, in schimb, sa inveti. Defapt, e vorba doar de un sfat general, dat din bun simt, ca dovada a relatiei dintre doua persoane.
  Insa vine un moment cand nu ti se mai spune sa inveti, ci esti intrebat unde si ce vrei sa inveti; vine momentul in care parintii si-au incheiat ultima rata la imprumutul pentru "nevoi personale" intitulat "Copilul meu".
  Aceasta afacere este extrem de laborioasa, plina de riscuri si nervi, dar una plina de pasiune, de zel, de asteptari cat mai inalte din partea "proiectului" in discutie. Incepe cu un depozit intre parteneri, un capital, daca se poate numi astfel, al afacerii ce urmeaza a fi deschisa. Proiectul continua cu numeroase sedinte, ore de munca, esecuri, dar si succese si cu nenumarate dispute intre membrii staff-ului.
  Si acest fir epic este intins ani de zile pana cand ultima caramida este asezata in minunatul edificiu care este "copilul". Acesta este indrumat pe o carare nebatuta ani intregi, pentru ca intr-un final sa ajung la o rascruce de drumuri avand doar peisajele trecutului drept ajutor. Acum este pus in situatia de a-si alege singur viitorul.
  Fii cugetat, copile, caci in visele tale iti este colorat viitorul. Fii atent pe care drum pui primul pas, caci acela este urma lasata de stilou in coltul paginii care iti va guverna existenta. Te afli pe lama de cutit pe care ajunge toata lumea; daca alegi partea corecta, ai sansele unui viitor stralucit; daca nu, esti sortit unei existente apasate de regret si subapreciere.
  Calculeaza-ti abilitatile cat mai corect si arunca-te in gol. Daca le-ai nimerit, atunci aripile te vor sustine exact cat vei avea nevoie... si zborul tau va fi unul cat mai inalt.
  E vremea ta, copile. Vorbeste!