E mai, e mai.. e mai mai cald decat as fi crezut.. e o pedeapsa data unui om nevinovat..

M-am urcat iar pe bicicleta asta, dar ceva nu mai e cum a fost.. Scaunul e prea tare, tot ma lovesc de pedale, pinioanele scartie, foile se schimba greu, parca e prima data cand ma sui pe ea. Stau si o privesc in splendoarea ei, ma gandesc ce amintiri placute mi-a adus, cate am putut sa vorbesc cu ea si cat m-am linistit in timp ce pedalam ca un visator, fara sa privesc drumul. Imi aduc aminte de primele vibrecuri, de primii ochi de pisica. Ceva nu mai e cum a fost.
Defapt 1..
nimic nu mai e cum a fost. Ma simt ca o masina de tocat carne; simt ca nu produc niciun sentiment de bucurie, nici macar dezgust.. atat de banale si de previzibile sunt actiunile mele, incat nu am mai sa fac ceea ce fac mai bine sau mai rau: carnea tot tocata va iesi, orice as incerca eu sa schimb la procesul de tocat carne.
Defapt 2..
aerul de primavara nu mai miroase a primavara. Dimineata nu mai e "buna" dimineata ca pana acum. Caldura nu mai e asteptata cum o asteptam cand eram mic. Nici macar soarele nu mai e atat de frumos fara nori. Nici macar eu nu mai sunt cum eram.
Defapt 3..
defapt nici macar nu ma deranjeaza asta. Ma deranjeaza gandul ca poate lumea nu a regresat cultural si social asa cum tot urlu si judec cu fiecare ocazie. Poate ca orasul asta m-a facut pana la urma o bruta rece, fara sentiment. un pragmatic sentimental si un ipohondru social.
Poate ca mai mult ma sperie gandul asta si poate ca doar caut scuze pentru un gol.

Defapt 4..
defapt din cauza asta sunt cuvintele cele mai puternice mijloace de refulare. Fie ca sunt pe ritmuri de manele, pe limbajul mut al minimalistilor, sau pe rimelul scurs al culturii emo. De aia mi-era dor sa ma mai urc pe bicicleta asta si sa mai pedalez putin. Sa mai dau jos din "grasime". S-a cam asezat in ultima vreme.