catalinpancu

Cam asa suna fiecare sfat dat de parinti, profesori, veicini, unchi, matusi, s.a. Tine-te de scoala si invata, ca sa ajungi cineva.  CINE?  Nimeni nu te-a intrebat pana acum ce vrei sa faci; toata lumea te-a indemnat, in schimb, sa inveti. Defapt, e vorba doar de un sfat general, dat din bun simt, ca dovada a relatiei dintre doua persoane.  Insa vine un moment cand nu ti se mai spune sa inveti, ci esti intrebat unde si ce vrei sa inveti; vine momentul in care parintii si-au incheiat ultima rata la imprumutul pentru "nevoi personale" intitulat "Copilul meu".  Aceasta afacere este extrem de laborioasa, plina de riscuri si nervi, dar un

Ninge.. e atat de pur. Ninge cu alb, cu gri, ca intr-un negativ al unui tablou imens ce inghesuie un musuroi fashnetz, trezit de gheara unui urs ce cauta mancare. Petele de alb imi pateaza gandurile, ma fac sa ma pierd in marea de fulgi, ma imping in toate directiile, asemeni unui atom de apa pusa la fiert. Nu ma pot satura de atat alb. Pentru moment, toata mizeria, toate culorile nesimtit de provocatoare dispar.. si parca.. parca dispare cu ele si mojicia, uratul, claxoanele se sting intr-un degradeu de vijelie, manelele raman blocate in telefoanele inghetate din buzunare.. dar asta, doar pentru moment. Insa gandul ma tine prizonier in prez

E mai, e mai.. e mai mai cald decat as fi crezut.. e o pedeapsa data unui om nevinovat.. M-am urcat iar pe bicicleta asta, dar ceva nu mai e cum a fost.. Scaunul e prea tare, tot ma lovesc de pedale, pinioanele scartie, foile se schimba greu, parca e prima data cand ma sui pe ea. Stau si o privesc in splendoarea ei, ma gandesc ce amintiri placute mi-a adus, cate am putut sa vorbesc cu ea si cat m-am linistit in timp ce pedalam ca un visator, fara sa privesc drumul. Imi aduc aminte de primele vibrecuri, de primii ochi de pisica. Ceva nu mai e cum a fost. Defapt 1.. nimic nu mai e cum a fost. Ma simt ca o masina de tocat carne; simt ca nu pr